Tabara de vara, asa cum a fost. De la vechi la nou, sau despre profunzimea uluitoare a fiintei.

Au trecut deja doua saptamani de la cea de-a treia editie a taberei de vara Anotimpul din Interior (30 iulie – 2 august 2015) – si ma asez acum, uitandu-ma la poze, sa scriu despre trairile, deschiderile, uimirile si descoperirile inimii de-atunci, alaturi de cei 12 curajosi de anul acesta, care-au ales sa faca pasul spre privirea interioara si intalnirea cu sufletul.

Spun “curajosi” pentru ca orice explorare interioara implica, pur si simplu, curaj: e nevoie de curaj pentru a alege sa te opresti, fie si numai timp de 4 zile, din rutinele, tiparele, gandirea compulsiva, planificarea nesfarsita, relationarea de tip artificial, zambetele false si draguteniile fortate inerente vietii “obisnuite” in social a atat de multor oameni. Traitul pe orizontala vietii are un beneficiu ascuns: acela de a evita sa privesti in interior. Asta inseamna, desigur, sa traiesti deconectat(a) de tine insuti / insati, de ceea ce simti cu adevarat – sau sa alegi sa vezi doar ceea ce consideri ca este “bun”, “frumos”, “placubil” la tine si sa vrei sa manifesti doar asta in exterior. Disimuland, adica.

SONY DSC

pregatire

Insa cand alegi sa explorezi si sa vezi cu adevarat tot ceea ce este in interior, descoperi profunzimea uluitoare a Fiintei. Descoperi ca limitele a ceea ce credeai ca esti sau a cum credeai ca esti nu sunt pe nici pe departe atat de fixe. Descoperi ca privirea interioara aduce dupa sine acceptare – si de aici autenticitate, si de aici blandete, si de aici respect, si de aici curaj, si de aici joaca, si de aici creativitate, si de aici cuvinte potrivite si actiuni pe masura.

 

 

De fiecare data, tabara de vara capata o viata a ei, proprie, si energia i se articuleaza in jurul energiei grupului, si experientele capata un contur, o adancime si o culoare in functie de asta. “Care este adevarul meu ?” au soptit, iar si iar, inimile noastre, ale tuturor. Care este adevarul meu ? O intrebare cu atat de multe raspunsuri, pe nivele din ce in ce mai profunde, o intrebare ale carei raspunsuri erau de multe ori descoperite in “dulcele teritoriu al tacerii”, alaturi de vreun copac sau rau sau izvor sau planta; in bratele primitoare ale unei poieni sau in privirea adanca si continatoare ale celui din fata noastra. O intrebare esentiala. Darul sacru al vietiii se cere onorat prin raspunsuri la aceasta intrebare.

SONY DSC

“tu, la fel de mult ca oricine altcineva din Univers, meriti iubirea si afectiunea ta”

Am descoperit impreuna cat de important – si cat de dificil, cateodata ! –  este sa practicam bunavointa fata de noi insine. Oare de cate ori ne aducem aminte de asta ? Sa ne aratam noua insine bunavointa ? Sa ne acordam timp si spatiu pentru a fi binevoitori cu noi este vital – la fel de vital ca a ne hrani. Acceptare, iertare, bunavointa. Bine-cuvantare.

In mod sincronic, am fost insotiti de energia lunii pline. Spun asta pentru ca la finalul taberei din vara anului trecut, cand am stabilit data pentru urmatoarea editie, desigur ca nu stiam ca asa se va petrece. Nu e prima – si cu siguranta nici ultima – oara cand se intampla asa, apropos de evenimente astrologice, si stiu deja ca nu sunt simple “coincidente”. Luna plina in Varsator – de fapt o luna “albastra”, cum i se mai spune, fiind a doua luna plina dintr-o luna – a fost o luna plina a adevarului si exprimarii autentice, dar si a conectarii autentice. O luna plina a deblocarilor si schimbarilor, a alegerilor si a echilibrarii dintre obiectivele personale si folosirea darurilor cu care am fost inzestrati in serviciul celorlalti.

 

 

Pentru ca darurile din Centru – descoperite in vis, sau intr-o calatorie, sau oglindite de Mama Pamant – se cer traite si exprimate. Si aflam ca atunci cand mastile aluneca si ne privim unii pe altiii prin ochii Inimii, descoperim si energia necesara pentru integrarea si exprimarea acestor daruri. Si da, cum spun si simt in fiecare an, conectarea cu Natura, cu Mama Pamant, este esentiala. Nimic nu poate inlocui aceasta experienta hranitoare, de a purcede pe Drumul spre Centru invaluit(a) in imbratisarea muntelui, a ierbii, a copacilor si florilor si apelor si cerului – si nimic nu poate suplini aceasta nevoie de conectare profunda cu Natura, pe care o au toate fiintele umane. “Memoria, cunoasterea straveche / ascunsa in Pamant / si in plante”, vorba cantecului, este ceva foarte real, ceva ce poate fi trait, simtit atunci cand iti dai voie.

Am descoperit din nou, impreuna, ca visele sunt aliati de nadejde, si vocea la fel,  atunci cand este trezita; si culoarea si respiratia si meditatia si, iar si iar, Inima. Am descoperit cum “spiritul vindeca si iubirea insanatoseste”…

SONY DSC

noi toti

 

Anul asta, tabara de vara a fost o trecere. O trecere constienta, in adevaratul sens al cuvantului, de la vechi la nou – si o asumare. Sunt profund onorata ca am creat aceasta experienta impreuna cu cei 12 curajosi-visatori-calatori.

 

 

 

 

Cu drag,

Ana Maria

 

p.s. imagine articol: mandala pictata de unul din participanti in urma experientei holotropice

Lasa un comentariu