MINI-INTERVIU INTROSPECTIV – O CALATORIE DINCOLO DE “ROL”, CU DANA TUDOR

– Despre Dana, pur si simplu –

Ne stim de prin 1990; am fost colege de liceu. Ne-am “regasit” dupa multi ani, in 2012 cred, cand Dana a participat la cateva din atelierele de dezvoltare personala sustinute de mine – si am reusit sa tinem legatura, de atunci.
Din 2010, Dana creeaza vizibilitate si sustine antrepenori, companii multinationale si organizatii de top care isi doresc alaturi un profesionist senior, dedicat, pentru a-si face vocea auzita. Si face asta cu pasiune, se vede de la o posta.
Acum cateva saptamani, am simtit s-o invit sa povesteasca un pic despre chemarea ei – si nu numai.

Dana, ai o experienta de zeci de ani in presa si comunicare. Ai fost redactor sef al unor reviste de renume. Esti chief inspired officer la Buticul de Inspiratie. Esti implicata in relansarea revistei Psychologies. Insa dincolo de cariera si de rol, eu vreau sa te cunosc pe tine, Dana, omul, femeia 🙂

Asadar, Dana, cine esti tu?

Ce frumos spune Nichita, poetul pe care il iubeam in liceu: „Sunt un om viu./ Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain./ Abia am timp sa ma mir ca exist, dar ma bucur totdeauna ca sunt”.

Intrebarea ta ma trimite cu gandul la secventa din desenul „Kung Fu Panda 3”, in care simpaticul urs Po isi gaseste resursele de a-si invinge puternicul inamic primind energia, iubirea, sprijinul din partea familiei si a comunitatii lui.  Sunt iubirea parintilor mei si iubirea pe care o ofer copilului meu, sunt sprijinul si contributia pe care le ofer si le primesc de la „tribul” meu, sunt valorile si sabloanele mentale cu care am crescut. Sunt toate acestea si, cum am aflat de la workshopul organizat de tine, cu prof. dr. Stephen Gilligan, sunt – ce veste buna! – mult mai mult decat atat! Si sunt foarte curioasa sa aflu (asa cum din acelasi workshop am fost incurajata sa imi propun) ce.

Ce visai sa faci in adolescenta? Care erau intrebarile “mari” ce te preocupau atunci?

In momentele de rebeliune, cand simteam ca nimeni nu ma intelege si apreciaza la adevaratul meu potential, visam sa fac un film inspirat din viata mea, care avea sa devina, evident, un blockbuster!

Am descoperit o pagina de jurnal din anii de liceu, in care ma intrebam care sa fie alegerea mea profesionala si unde tot eu mi-am raspuns: Ce ar fi sa ma fac jurnalista? Am uitat de acest drum pe care mi l-am deschis singura, ca intentie, drept dovada cand a venit vremea, am decis sa dau examen de admitere la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice. Dar uite ca lucrurile s-au asezat astfel incat sa ma angajez in presa, total neplanificat, din criza, as spune, ca tot trecem acum printr-o perioada in care se foloseste foarte mult acest termen: in primul an nu am intrat la facultate, dintr-un optimism “berbecesc” care, mult timp de altfel, m-a indemnat sa fac eforturi foarte mari, intr-un timp foarte scurt, convinsa ca pot reusi imposibilul. 5 materii de invatat in doar 3 luni m-au trantit cu picioarele pe pamant si m-au trimis in redactia celui mai mare ziar din piata media de la acea vreme.

Legat de marile intrebari care ma preocupau in adolescenta, imi amintesc ca eram complexata ca purtam ochelari si asta imi umplea cam tot timpul.

Ce crezi ca nu stiu cei care-ti sunt aproape, despre tine – si ai vrea sa stie?

In general cred ca sunt o carte destul de deschisa cu cei apropiati. As vrea sa stie ca sunt mai importanti pentru mine decat poate ca isi imagineaza.

Care sunt lucrurile care iti aduc bucurie, cu adevarat?

Sunt diverse experientele pe care le traiesc cu entuziasm si bucurie, atunci cand imi aduc ceva nou, ceva provocator (in sensul bun), cand pot sa am o contributie la frumusetea lor sau cand acceseaza copilul din mine, caruia ii place sa danseze, sa cante sau sa se zbenguie in diferite alte feluri. Starea de libertate, pe care o am de exemplu atunci cand conduc in amurg, vara, in drum spre casa, imi aduce o stare de bucurie mocnita.

Care este motivul pentru care faci ceea ce faci?

Consultanta media si PR fac pentru ca imi da posibilitatea sa folosesc toata experienta mea profesionala, sa descopar unicitatea oamenilor, a brandurilor sau serviciilor acestora si sa construiesc: imagine, vizibilitate etc.

Pe Chic-Elite.ro, site-ul de leadership si dezvoltare pentru femei, l-am lansat pentru ca am ocazia sa intalnesc oameni exceptionali, lucru care mi-am dat seama ca este un privilegiu si pe care mi-am dorit sa il transmit mai departe si altora, sa le serveasca si lor drept inspiratie.

Interviurile video „D’Inspiratie by Dana Tudor” aduc in fata camerei oameni care stapanesc si slefuiesc cu maiestrie, prin activitatea lor de zi cu zi, abilitati ce ne pot inspira si sustine sa ne dezvoltam, sa ne aducem visurile in realitate, sa cream o lume mai buna in jurul nostru si sa ne raspundem la intrebari care ne framanta. COVID-19 mi-a dat un imbold sa intensific aceste interviuri – unde ai fost si tu invitata, pentru ca este util sa avem o infuzie de informatii de calitate, oferite de profesionisti seniori, cu etica si dorinta de contributie, care sa ne ghideze si sa ne ajute sa ne administram cat mai bine resursele, de la cele de timp, pana la cele financiare, mentale, emotionale, alimentare s.a.

Pe scurt, fac ceea ce fac in cautarea menirii si a sensului vietii mele.

Ce e cu adevarat important pentru tine?

Sa traiesc frumos, alaturi de cei dragi, si sa las ceva in urma mea.

Spre ce-ti da ghes Sufletul? Il asculti?

Il laud, ii spun ca este foarte destept, il rog sa ma ghideze si ii multumesc. Inca invat despre cum pot sa il aud. Si in timp ce raspund, ascult audio-book-ul „The Art of Communicating”, al lui Thich Nhat Hanh, care tocmai spune ca nu poti avea o comunicare reala cu exteriorul daca nu comunici cu sufletul tau. Apropos de coincidente, pe care le-am inteles putin mai bine, citindu-l pe Robert Moss, descoperit datorita tie!

Se spune ca viata ne este o poveste, pe care o scriem chiar noi. Dana, tu ce poveste scrii?

Personajul principal este un soim (sau vultur?), pe care il visam cand eram copil. O vulturita, probabil. Este curajoasa, libera, buna si prezenta ei imi da un sentiment de siguranta. Titlul pe care i l-as da acestei povesti acum ar fi „Coming Home”: dupa o serie de peripetii, in care s-a mai si bagat singura in gura lupului, a mai si inchis ochii atunci cand trebuia sa scoata ghearele, a inteles ca vulturul acela cu toate acele resurse care o impresionau, din visul ei de copil, era chiar ea insasi. E o secventa in filmul „Harry Potter”, in care Harry isi da seama ca vrajitorul cu o forta extraordinara in bagheta lui magica, care l-a ajutat sa invinga intr-o incercare dificila, nu a fost tatal lui, a fost chiar el. A realizat asta ceva mai repede decat mine!

Ce simti in legatura cu “a-ti da voie sa fii vulnerabila”?

Intrebarea ta imi confirma ca vulnerabilitatea este clar una din temele acestui an pentru mine. Citesc in aceasta perioada cartea lui Brene Brown, „Daring Greatly. How the Courage to be Vulnerable Transforms the Way We Live, Love, Parent and Lead”. Deocamdata trebuie sa inteleg mai bine ce este, sa o simt mai bine, apropos de simtit. Ma ajut de acest citat al lui Brene Brown: „Vulnerabilitatea nu este buna sau rea. Nu este ceea ce numim o emotie intunecata si nici nu este intotdeauna o experienta luminoasa, pozitiva. Vulnerabilitatea este centrul tuturor emotiilor si sentimentelor. Sa simti inseamna sa fii vulnerabil. A exclude viata noastra emotionala din teama ca costurile vor fi prea mari  inseamna sa ne indepartam chiar de ceea ce ne ofera scop si sens in viata”.

Ce ai face altfel, daca ar fi sa o iei “de la inceput”? Si ce sfat i-ai da, tu cea-din-viitor, Danei cea de la optsprezece ani?

As fi mai atenta la cum imi distribui resursele si le-as pretui mai mult: timpul, energia, atentia, increderea etc.
Mi-as spune:
– Meriti sa fii iubita!
– Ai curaj sa ceri ceea ce iti doresti!
– Nu poti schimba pe nimeni si nu este acesta rolul tau!
– Indrazneste mai mult!

Sunt multi oameni care au simtit aceasta perioada ca fiind un “restart”, un prilej de introspectie si o sansa de a face alt fel de alegeri. Tu ce descoperi in interior, zilele astea – si ce alegeri “altfel” faci?

Redescopar relaxarea. Ma bucur mai in tihna, nu pe fast forward, de momente.