“…starea ta de constiinta este pe primul loc. Orice altceva este secundar.”
– Eckhart Tolle

Ai petrecut de curand timp (mai mult) cu vreo floare ? Ma rog – cu vreo planta ?

Daca da, poate ca ai stat si-ai privit-o, pe-ndelete. Poate te-ai asezat usurel direct pe pamant sau pe iarba, i-ai simtit mirosul, i-ai atins frunzele cu palma si ai mijit ochii. Ai stat si-ai cercetat, cu o privire noua. Daca ai facut asta pe timp de rasarit si de apus, si mai si: clipa de clipa, lumina schimbatoare ti-a aratat alte si alte lucruri, pana cand ai inceput sa simti, sa percepi…ceva. Ceva ca o prezenta, ca o stralucire interioara a florii. Ceva ca un soi de comunicare fara cuvinte – poate-ai observat ca in anumite momente, floarea se misca usurel, cu sau fara vant, de parca ti-ar raspunde. Si asta se intampla pentru ca…ea chiar iti raspunde. Iti raspunde la simpla atentie indreptata asupra ei, indreptata fara scop “practic” – moment in care incepi sa percepi esenta ei, esenta a ceea ce este.

“Ceea ce este real nu este forma externa, ci esenta lucrurilor” – ne invata marele Brancusi. Floarea (plantele) ne invata despre asta. Ceea ce cauti, probabil, tu, cea / cel care citeste aceste randuri, este exact aceasta esenta – care vine cu o senzatie, cu un sentiment. Este ceva ce se traieste la acest nivel, profund intuitiv, la nivelul inteligentei inimii. Atunci cand contempli o floare, o planta, incepi sa-ti amintesti aceasta esenta, sa-ti amintesti ca exista, de fapt. Este momentul in care atingi cu sufletul, cu esenta a ceea ce esti tu…

Esenta este, si atat. Spune-i esenta, spirit, sau cum vrei. Re-amintirea si trairea acestei esente este aducatoare de sens – si totusi, sensul nu-l vei gasi in lucruri sau persoane exterioare, ci in interior; si de-acolo va pune lumina pe ceea ce manifesti si creezi. Insa floarea ne-nvata despre asta. Si visele ne-nvata despre asta: intr-un fel, contemplarea tacuta a unei flori vine cu o stare asemanatoare visului. Si visele vin sa confirme existenta acelui “ceva” pe care l-ai banuit intotdeauna – si care este, vai, atat de usor de uitat.

Redescoperirea esentei, a transcendentei, a spiritului, este “scopul” central al explorarii, draga calator ce esti. Am pus ghilimele, asa cum bine vezi, deoarece nu este un scop in sensul clasic al cuvantului – de fapt, este ceea ce se petrece cand renunti la scop. Da, e un paradox. Dar nu asta vreau sa povestesc acum – ci ca intr-o lume care ti se pare, poate, uneori, despuiata de spirit, florile si visele (si nu numai) vin cu vesti bune.

Asadar, esenta lucrurilor este reala. Acel “ceva” pe care-l cauti este real. Centrul fiintei tale este real. Intelepciunea corpului este reala. Intelepciunea Pamantului este reala. Sentimentul pe care il ai cand petreci mai mult timp in natura este real. Spatiul sacru al inimii tale este real. Momentele de conectare autentica cu altcineva sunt reale. In-spiratia este reala. Imaginatia este reala. Experientele de constiinta extinsa sunt reale. Ceea ce este autentic este real. Valorile autentice sunt reale – si stii ceva, sunt aceleasi de cand lumea, din mosi-stramosi: iubire, adevar, libertate, simplitate, creativitate, autenticitate, respect etc: ai incredere in ele, invata-i si pe altii despre ele. Au legatura cu esenta a ceea ce esti…

In miez de vara, despre esenta lucrurilor, reala – asta am vrut sa impartasesc cu tine azi. De Solstitiu, de Sanziene, e timp de coacere, lumina si vindecare – cum onorezi, cum traiesti, cum integrezi asta in Drumul spre propriul Centru ?

Te imbratisez,

Ana Maria
www.drumulsprecentru.ro

https://www.facebook.com/Drumul.spre.Centru
https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle
https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

(foto: Costin Stefanescu)