Despre Recunostinta care transforma

martisorDe Martisor, te invit intr-o calatorie. Intr-o calatorie catre un loc binecuvantat al Recunostintei. Acest loc se afla in interiorul tau. Il cunosti, l-ai aflat de mult, poate – si stii ca este o sursa de mici (sau mari) miracole in viata ta. Este o stare de vibratie inalta, este o energie care iti deschide inima, este o senzatie de cald in mijlocul pieptului – si este la o respiratie distanta, la un gand distanta…

Practica recunostintei este pe cat de simpla pe atat de frumoasa. O forma a practicii este simpla reamintire – si aceasta re-amintire este centrata in inima. Cuvantul insusi ne sopteste cate ceva despre puterea acestei practici: in limba romana, cuvantul s-a format dupa modelul din franceza – “reconnisance”, recunostinta, care a fost atestat pentru prima oara in franceza in 1170, cu sensul de “recunostinta fata de Dumnezeu”. In acelasi timp, radacina din latina, “recognosco” avea pe langa sensul principal de “a recunoaste” si pe cel de “a-si aduce aminte”. Cumva, sensul recunostintei implica ideea ca iti aduci tie la cunostinta, in primul rand, si apoi lumii, motivele, lucrurile mici sau mari pentru care esti recunoscator / recunoscatoare… E un dar mare, pe care ti-l faci tie.

Hai, vino alaturi de mine in aceasta calatorie. Incepe primavara in felul asta. Cufunda-te in interior si “adu-ti aminte”. Lucrurile simple pe care le iei “de-a gata” cum se zice: lumina soarelui care straluceste printre copaci, simpla bucurie de a respira, un zambet, o privire, cineva care de la care ai invatat ceva, cineva care te-a ajutat, cineva care ti-a atins profund viata prin simplul fapt ca exista, o vorba buna, o imbratisare, generatii dupa generatii de strabuni care au facut posibil ca tu sa primesti darul vietii, simpla bucurie de a fi in viata, de a putea pasi descult(a) pe iarba, de a avea doi ochi, doua maini, doua picioare, de a auzi si de a avea voce…de a putea sa experimentezi simplul si necuprinsul Mister al vietii…

Si continua, lasa-te, du-te mai adanc, lasa-te sa atingi toate cele care sunt acolo, prezente in tine si asteapta sa le re-cunosti. Respira. Nu e vorba aici doar despre a spune “multumesc”…ci despre o atitudine interioara din care se desprinde, firesc, acel “multumesc” autentic, din care izbucneste, de fapt, precum izvoarele primavara cand incepe dezghetul, acest sentiment inalt al re-cunostintei. Pentru ca nimic nu ni se cuvine, cum se spune – simplul fapt ca ne-am nascut si ca suntem in viata este un miracol – sa re-cunoastem asta, sa onoram asta, iar si iar.

Cand te afli in starea de recunostinta te afli in prezent. Nu poti simti recunostinta decat Acum. Aici. Si ce dar mare e asta – pentru ca ego-ul nu se poate agata de Acum, nu prea gaseste teren solid acolo. “Aprecierea deplina a ceva complet nedobandit”, cum spune frumos Brother David Steindl-Rast, este aducatoare de smerenie. Smerenie, alt cuvant care ne sopteste lucruri simple si importante – radacina cuvantului (“mera”) vine din slavona si inseamna “masura”…si cercetand un pic mai mult, aflam ca sensul vechi al cuvantului “smerit” are lagatura cu “a deveni ceea ce esti cu adevarat”…

Continua. Respira. Sentimentul recunostintei este insotit de o senzatie de plinatate. Poate chiar realizezi, deodata, ca viata ta este intreaga. Rotunda. Apreciind darul vietii, ne acordam la Mister…ce modalitate mai frumoasa decat cea de a ne folosi inima si mintea in acest fel ? Cum ar fi, oare, ca fiecare actiune a noastra sa curga cumva din aceasta stare de apreciere ?

Recunostinta are puterea de a transforma. Se spune ca oamenii aflati in stari inalte de constiinta pun inapoi in lume aceasi cantitate de energie pe care o primesc…nu pentru ca se simt “datori” ci pentru ca e ceva ce vine in mod natural, e de la sine inteles, cum s-ar spune. Cumva, in stari mai inalte, invatam sa nu mai folosim oamenii ca pe mijloace de a ne atinge scopurile: nu mai sunt perceputi in functie de ceea ce au sau ceea ce fac, ci prin apreciere pentru ceea ce sunt si ceea ce au devenit…

Respira…si du-te mai adanc. Simte. Continua sa descoperi, sa iti amintesti…cu cat gasesti mai multe motive pentru care sa fii re-cunoscator / re-cunoscatoare, cu atat gasesti mai multe si mai multe…

Recunostinta…si tesatura lumii capata o calitate anume. Recunostinta tie…da, tu, cel/cea care citeste aceste randuri acum.
Multumesc.

Cu recunostinta, te imbratisez.

Ana Maria

www.drumulsprecentru.ro

https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle

https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

Abonează-te la newsletter